O idee esențială care se poate deduce din această discuție intre cei doi educatori valorosi, Seymour Papert si Paulor Freire, este că actuala practică educațională conduce la demotivarea copiilor, consecință a pasivității la care sunt condamnați în rolul lor de învățăcei. Pentru a critica această tendință, pedagogul brazilian Paulo Freire dezvoltă conceptul “educației-depozit” prin care copiii sunt transformați în “recipiente” care trebuie “umplute” de profesor. Freire afirmă chiar că “este absurd să crezi că învățarea înseamnă înțelegerea mecanică și cantitativă a informațiilor noi”. Așa cum consideră și Seymour Papert, o parte a procesului de învățare constă în acumularea de informații, dar o parte mult mai semnificativă este formată din stimularea curiozității și învățarea prin experimentare, prin a face, a construi lucruri.
În cadrul sistemului educațional de astăzi domină încă, din păcate, latura informațională, abordare care inhibă creativitatea copiilor, mai mult, cultivă credulitatea (în detrimentul gândirii critice) și obediența în planul deciziilor.
În concluzie, dragi părinți, este IMPERATIV să NU-I MAI ÎNTREBAȚI PE COPII: “CE AI ÎNVĂȚAT AZI?”

Urmariti aici un fragment din interviu.